Cum ne-a modelat evoluția

 Înțelegerea procesului de evoluție este importantă pentru descoperirea anumitor mistere ale comportamentului uman, deoarece în unele cazuri, răspunsul la acest puzzle are legătură cu modul în care este structurată natura umană. Psihologii evoluționiști au găsit anumite constante în ceea majoritatea oamenilor doresc să obțină în viața lor de zi cu zi și au ajuns la concluzia că multe caracteristici psihologice - cum ar fi frica, agresivitatea sau mâncatul în excess - au evoluat în același mod în care au evoluat caracteristicile fizice.

Umanitatea a evoluat cu precădere în savanele Africii, unde strămoșii noștri s-au perindat ca niște nomazi, vânători-culegători sau necrofagi, asta cu mult înainte de existența unor comunități foarte numeroase stabile. Cu toate acestea, biologii sunt de acord că sistemul nostru nervos nu s-a schimbat prea mult în perioada scurtă de timp în care ființele umane au trăit comunități foarte mari. Acest lucru ajută la clarificarea comportamentelor care fac parte din natura umană, dar care nu sunt benefice pentru mulți oameni în prezent. Astfel, știind că încercăm să schimbăm adaptări/manifestări ce s-au format în milioane de ani de evoluție ne ajută să înțelegem de ce natura umană ne poate face uneori să ne comportăm în moduri care nu sunt întotdeauna în folosul nostru actual - departe de savanele Africii.

Când majoritatea oamenilor se gândesc la evoluție, de obicei, se gândesc la cum au evoluat caracteristicile fizice ale animalelor prin selecția naturală, însă evoluția a jucat un rol și în dezvoltarea caracteristicilor comportamentale și psihologice. Teoria selecției naturale se aplică nu numai evoluției caracteristicilor fizice, ci și reacțiilor comportamentale și emoționale. Pe parcursul îndelungat al evoluției umane, strămoșii noștri preistorici s-au confruntat cu unele provocări și probleme frecvente care au implicații în supraviețuirea și reproducerea lor cum ar fi: găsirea hranei, apararea de pericole și gestionarea relațiilor sociale. Unii indivizi au avut caracteristici care i-au ajutat să facă față acestor provocări mai cu succes decât alți indivizi. Oamenii care aveau aceste caracteristici folositoare au avut mai mult succes în transmiterea genelor lor generațiilor viitoare decât cei care nu au avut capacitatea de a răspunde într-o manieră cel puțin la fel de adaptativă. Prin urmare, suntem descendenții acelor indivizi care de-a lungul istoriei evoluției au avut cel mai mare succes în supraviețuirea. Dacă toți membrii unei specii au o anumită caracteristică, o explicație este aceea că aceasta a fost foarte folositoare în depășirea provocărilor și obstacolelor de-a lungul succesiunii generațiilor anterioare. Un loc principal în care evoluția pare să fi jucat un rol este în motivele și obiectivele oamenilor. Psihologii evoluționiști au ajuns la concluzia că, de-a lungul culturilor, oamenii sunt motivați de:

-o nevoie de acceptare socială;

-de a aparține unor grupuri;

-de a putea influența alte persoane;

-de a ne apara de persoanele care ne-ar putea face rău;

-de o înclinație către a stabili relații intime.

Aceste motive sunt fundamentale pentru natura umană. Obiectivele mai specifice sunt adesea în slujba acestor motive mai ample. Natura umană subliniază în mod constant aceste motive de bază, deoarece acestea sunt motive care ar fi promovat supraviețuirea și perpetuarea speciei în timpul evoluției. Prin urmare, sunteți motivați să faceți mare parte din ceea ce faceți în fiecare zi, deoarece evoluția a integrat acele motive în natura umană. Aceste reacții au fost naturale în mediul în care a avut loc evoluția, dar asta nu înseamnă că ființele umane moderne ar trebui să acționeze în mod necesar în aceste moduri.

Niciunul dintre noi nu trăiește în mod firesc în conformitate cu dorințele noastre evoluate și doar pentru că natura umană a fost concepută într-un anumit mod pentru a face față provocărilor vieții preistorice, nu înseamnă că nu putem decide în mod conștient să ne comportăm altfel. Controlul unei anumite reacții este mai dificil dacă implică un sistem conceput în adâncurile evoluției, dar asta înseamnă pur și simplu că trebuie să încercăm mai mult, nu că nu ar trebui să încercăm deloc. Ne putem controla comportamentul alimentar în limite și putem să ne gestionăm impulsurile agresive.

 Psihologii încearcă să explice nevoia omului de fericire, înțelegere și dezvoltare, de ce evoluția a conferit oamenilor și celorlalte animale capacitatea de a avea atât experiențe plăcute, cât și experiențe neplăcute. Starea implicită de mulțumire afișată de oameni și alte animale în absența factorilor adverși poate reflecta faptul că o atitudine pozitivă este mai propice pentru căutările necesare pentru supraviețuirea și reproducerea. În schimb, o stare emoțională nefastă poate poate avea un rol în a încuraja individul în a căuta un mediu sau situație mai avantajoasă, de exemplu, starea neplăcută de singurătate încurajează viața de grup crescând șansele de supraviețuire. Investigarea efectelor pozitive și negative utilizând raționamentul darwinian poate facilita eforturile de creștere bunăstării persoanelor care suferă de afecțiuni precum anxietate și depresie, ceea ce este deosebit de important dat prevalența acestora din societatea modernă.

Referințe bibliografice:

Buss, D. M. (1999). Evolutionary psychology: The new science of the mind. Allyn & Bacon. 

Schaller, Mark & Simpson, Jeffry & Kenrick, Douglas. (2006). Evolution and Social Psychology.