Stima de sine

 Stima de sine este un concept ce se regăsește adeseori în limbajul cotidian, lucru ce îl face predispus la a fi răstalmacit și de a i se schimba sensul. Oamenii cred că o stimă de sine scăzută este asociată cu multe probleme personale și sociale grave și că creșterea stimei de sine oamenilor îi va face pe oameni să aibă mai mult succes, mai fericiți, bine adaptați la provocările de zi cu zi. De fapt, unii dintre cercetătorii din domeniu au susținut cu fermitate afirmații interesante cu privire la importanța stimei de sine - cum ar fi ideea că aproape fiecare problemă psihologică se datorează scăderii de sine. Alți cercetători au sugerat că o stimă de sine crescută nu numai că ajută oamenii la nivel individual, ci poate rezolva și probleme sociale. În această postare voi prezenta o teorie cu privire la acest concept - teoria sociometrică (sociometer theory), ajutând la mai bună înțelegere a acestui concept.

Stima de sine ridicată vs. scăzută

Stima de sine se referă la modul în care oamenii simt sentimente pozitive față de ei înșiși. Nu este același lucru cu încrederea în sine, ce reprezintă credința că poți face anumite lucruri sau să obții anumite rezultate. Stima de sine nu este o credință; este mai degrabă un sentiment pe care oamenii o au despre ei înșiși.

Psihologii disting între două forme de stimă de sine: stima de sine ca trăsătura, ce reflectă cât de bine te simți față de tine în general și stima de sine ca stare, care implică modul în care te simți față de tine într-un anumit moment specific. Stima de sine ca stare fluctuează pe măsură ce oamenii experimentează diverse evenimente în viața de zi cu zi.

Cercetările sugerează că stima de sine scăzută este asociată cu comportamente și emoții nedorite și că stima de sine ridicată este asociată cu comportamente și emoții dezirabile. Persoanele care au o stimă de sine mai mare au mai multe șanse să fie fericiți cu viața lor și mai puțin susceptibile să devină deprimate, anxioase sau stresate. Oamenii cu stimă de sine ridicată se descurcă mai bine în meseria lor și tind să aibă nivel educațional mai ridicat.

În schimb, persoanele care au un nivel mai scăzut de stimă de sine tind să fie mai necinstite, au mai multe șanse să se angajeze în activități infracționale și au mai multe șanse să se alăture unor anturaje toxice. Aceștia au de asemnea tendința de a nu se pune in valoare și sunt mai predispuse la mai multe eșecuri. Aproape toate problemele psihologice sunt mai frecvente în rândul persoanelor cu stima de sine mai mică.

În decursul anilor de cercetare, totuși, stima de sine scăzută nu pare să producă (cauzeze) rezultatele negative care i-au fost asociate, iar stima de sine ridicată nu pare să producă (cauzeze) rezultatele pozitive scontate. Stima de sine fiind mai degrabă un efect și nu o cauză. De exemplu, stima de sine scăzută nu provoacă depresie; evenimentele de viață care provoacă scheme cognitive tipice depresiei tind, de asemenea, să scadă concomitent și starea de bine și stima de sine. Spre deosebire de ceea ce se presupune în mod normal, nu există aproape nicio dovadă că stima de sine provoacă ceva, iar studiile care au analizat schimbările în stima de sine a oamenilor de-a lungul timpului arată că stima de sine este rezultatul anumitor experiențe și evenimente. Dacă ne comportăm în modalități pozitive sau negative ducem la schimbări în stima de sine.

O abordare care explică funcția stimei de sine și cum se referă la rezultatele pozitive și negative din viață este teoria sociometrică (sociometer theory), care propune că stima de sine este un indicator - un contor psihologic - care monitorizează gradul în care o persoană este apreciată și acceptată sau, din contră, devalorizată și respinsă de alti oameni. Ființele umane sunt foarte sociale. Nu numai că trăim în grupuri și formăm relații cu alte persoane, dar a fi acceptat de alte persoane este o prioritate pentru noi. O dorință de acceptare socială pare să fi evoluat ca o nevoie umană universală. Înainte de civilizația modernă, când strămoșii noștri trăiau ca vânători și culegători, având un grup de oameni în jur a avut o importanță critică. Pentru că acceptarea socială a fost atât de importantă - și respingerea socială a fost atât de periculosă și dăunătoare, ființele umane au devenit extrem de vigilente la felul în care alți oameni îi acceptă sau îi resping. Stima de sine face parte din sistemul care ne ajută să ne monitorizăm mediul social pentru indicii că am putea fi respinși și ne motivează ca noi să ne facem acceptabili pentru ceilalți oameni. Acest sistem - sociometrul - monitorizează nu numai reacțiile altora pentru indicații despre cum se simt despre noi, dar și despre propriul nostru comportament, pentru că trebuie să constientizăm când facem ceva care i-ar putea determina pe alții să ne respingă.

Numeroase studii arată că stima de sine a oamenilor crește și scade pe măsură ce apar evenimente care implică acceptarea și respingerea. Unii oameni susțin că stima de sine nu este afectată de ce alți oameni se gândesc la ei, dar studiile arată că până și acești oameni arată schimbări semnificative în stima de sine ca stare atunci când acestea sunt acceptați sau respinși. Cercetările arată că ceea ce simțim despre noi înșine când facem ceva depinde de modul în care avem impresia că ne vor evalua oamenii din jurul nostru. Asta pentru că stima de sine este ca un indicator. La fel ca indicatorul de benzină a unei mașini se deplasează în sus sau în jos în funcție de cât de mult combustibil este în rezervor. Așa se deplasează și nivelul stimei de sine în funcție de cât de acceptați sau respinși ne percepem. Acest lucru se confirmă și în cercetări. Astfel oamenii care au avut avut parte de acceptare în mare parte vor avea o stima de sine ca trăsătură ridicată, deoarece se simt în general acceptate. Oameni care au experimentat de-a lungul vieții neglijare, dezinteres sau respingere vor avea o stima de sine mai mica, deoarece nu se simt la fel de bine general acceptabil.

Conștintizarea nivelului stimei de sine al oamenilor ne poate spune ceva despre gradul în care ei simt că sunt acceptabili din punct de vedere social și dacă stima de sine lor este relativ scăzută, ne spune că trebuie să acordăm atenție cât de acceptabili se percep. S-ar putea chiar să vrem să facem ceva în acest sens - fie pentru a-i ajuta să se își îmbunătățească modurile în care stabilesc conexiunile sociale, fie dacă pur și simplu se vizualizează prea negativ. Astfel ar putea să vadă că sunt că, de fapt, o persoană chiar acceptabilă. Ceea ce nu dorim să facem este să încercăm să creștem artificial nivelul stimei de sine oamenilor - să le construim și să le facem să simtă că sunt mai acceptabile social decât sunt în realitate. Oamenii funcționează cel mai bine atunci când au o viziune realistă a punctelor tari și a punctelor slabe și, dacă ne propunem creșterea stimei de sine în mod artificial, nu numai că nu va funcționa pe termen lung, dar poate crea și noi probleme. Oamenii care se consideră mai pozitivi decât ar putea să devină confuzi și supărați când alții nu par să-le recunoască realizările și pot deveni nemotivați să se schimbe în domenii în care ar fi mai oportun să își îmbunătățească competențele. Pentru a produce astfel de modificări nu este nevoie să restructurăm stima de sine, ci să se producă modificări la procesele referitoare la acceptabilitatea personală. Precum in analogia de mai sus, dacă vrem să avem mai mult combustibil în mașină, nu intervenim asupra indicatorului (mutând acul la "full" de exemplu), pentru că asta nu ar modifica cu nimic nivelul combustibilului din rezervor, ci oprim la benzinarie și alimentăm.  

Referințe bibliografice:

Baumeister, R. F., Campbell, J. D., Krueger, J. I., & Vohs, K. D. (2005). Exploding the self-esteem myth. Scientific American, 292(1), 70-77. 

Leary, M. R. (2012). Sociometer theory. In P. A. M. Van Lange, A. W. Kruglanski, & E. T. Higgins (Eds.), Handbook of theories of social psychology (p. 151-159). Sage Publications Ltd